Jocurile de luni din turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal 2010 au dat câştig de cauză echipelor mai bine organizate.

Olanda a învins Danemarcagraţie uşoarei superiorităţi în atacul purtat cu economie şi inteligenţă.Japonia a fost dominată în teren de Camerun, dar s-a organizat bine în apărareşi a declanşat atacuri bine gândite, dintre care unul a fost fructificat optimde jucătorul Honda. Echipa africană a plecat cafavorită, însă jucătorii săi nu numai că nu s-au organizat destul pentru adestrăma funcţionarea unei echipe excelent motivate, dar au comis nenumărategreşeli tehnice (pase la adversar, plasamente greşite etc.). Eto’o nu a îndeplinit delocrolul de coordonator al atacului, mişcându-se greoi pe suprafeţe deja ocupatede mobilii jucători niponi. Suplimentarea de forţe adusă odată cu schimbarea atrei jucători nu a folosit la nimic atâta vreme cât jocul camerunezilor a rămasstereotip, cu aceleaşi mingi înalte aruncate la luptă în careu. Echipa Camerunului a probatcă, fără organizare adecvată a jocului, nici jucătorii, altfel bine înzestraţicu calităţi atletice şi tehnică individuală, nu dau randament. Jocul vedetă, Italia - Paraguay, aadus în scenă o echipă sud-americană plăcută, care a jucat de la egal la egalcu campioana lumii. Stelele ei, Caceres, Valdez, Vera, Santa Cruz, nu sunt mai prejos decât stelele italiene, iargolul marcat de Alcaraz, în prima repriză, a consacrat plusul de organizare. Italia a jucat fără imaginaţie în atac, camstereotip, deşi jucătorii sunt pregătiţi direct pentru a da goluri în oricesituaţie. Echipei i-au lipsit clarviziunea şi coordonarea, de Rossi îndeplinindgreu rolul de lider de joc. Introducerea lui Camoranesi nu a mai însemnat marelucru, afară de norocoasa egalare, căci înaintarea italiană are, cum am maispus altădată, probleme. Nici pe Gilardino şi nici peIaquinta nu se poate miza, dacă este vorba de mari perf