Îmi amintesc şi acum prima dată când am păşit în redacţia de la "Obiectiv". Aveam emoţii foarte mari, de ce să nu recunosc? Un şir interminabil de scări, multe ziare, postere şi feţe zâmbitoare.
Eram ultima venită în echipa "Juniorilor". Fetele ştiau cum mergeau lucrurile, eu însă admiram fascinată tăbliţele de pe fiecare uşă, birourile şi forfota din jurul meu.
Nu mai fusesem niciodată într-o redacţie şi atracţia a fost instantanee. Era ca în acele situaţii când simţi că, din toate locurile din lume, tu trebuie să fii acolo, în acel moment, în acea zi.
"Obiectiv" a fost mai mult decât "Scriu şi eu". Pentru mine, personal, a fost un început. Un început care mi-a tăiat răsuflarea. Poate vă întrebaţi de ce descriu senzaţia atât de elaborat. Ei bine, pentru că acest ziar mă va influenţa toată viaţa.
Aici am învăţat pentru prima dată ce înseamnă să faci un interviu, ce înseamnă să ceri părerea celor din jur, ce înseamnă să munceşti în echipă, ce înseamnă să oferi lumii adevărul. Şi eu asta îmi doresc, să le arăt oamenilor adevărul. Îmi doresc să devin jurnalistă. Îmi doresc să urmez Facultatea de Jurnalism şi să mă perfecţionez în ale scrisului. Vreau să am conştiinţa curată, oferindu-le cititorilor realitatea, cu tot ceea ce implică ea.
Rubrica "Junior" nu a făcut decât să ne dea nouă, o mână de adolescenţi, ocazia de a vorbi în numele tuturor celor de vârsta noastră, de a ridica nişte semne de întrebare şi de a încerca să rezolvăm câteva dintre problemele ce ne măcinau.
Sperăm că am reuşit asta, că ne-am ridicat la aşteptări şi că am ajutat tinerii să vorbească liber despre ceea ce gândesc şi ce vor.
De aceea, "Obiectiv" a schimbat radical viziunea mea asupra multor lucruri, învăţându-mă că este important să îţi spui punctul de vedere clar, deschis şi argumentat. Am încă o vârstă fragedă,dar
