Un batran urla in fata reporterului ca este stra-stranepotul lui Burebista si ca asa nu se mai poate! Desi continua sa vorbeasca, nu se mai intelege nimic. Ceva intre onomatopee, interjectii, furie, disperare si ura. Imi aduc aminte de proclamatia Elenei ca urmasa a lui Traian. Traian Basescu, desigur. Pleasca PD-L-ului.

Ei bine, ce odata a fost pleasca democrat liberalilor se pare ca a devenit acum blestem. Nicio speranta. Nicio viziune. Cand nu mai e nimic, spui ca te reinventezi. Si reformezi. Restructurezi. Nu mai crede nimeni, nici tu macar nu mai poti sa crezi asa ceva si iesi si spui ca ai mintit. Necredinciosule!

Ca ai stiut si nu ai crezut. Ca ai fi putut sa mai minti, dar na, acum nu mai ai nimic de pierdut, pentru ca oricum ai pierdut totul. Urmeaza ziua in care Boc, Vladescu, Blaga si Videanu vor veni sa ne spuna si sa ne cante “ce bine imi pare ca v-am dat teapa!” Nu cred ca vom mai astepta mult. Sau ce bine imi pare ca v-am ciuruit.

Pana atunci ne ciuruim care pe cara apucam. Nimeni nu stie ce are de facut, nimeni nu mai stie cum sa iasa din incurcatura. Cert e ca au dat-o rau de tot de gard. Si unii, si altii. Si noi. Din nou, nicio speranta. Nici macar UE. Nici vremea. Caldura topeste ura si nervii. Pana si firele albe fac cu schimbul in Piata Parlamentului.

Cade Boc, ramane Basescu. Acelasi Basescu care o sa astepte aceeasi majoritate ca si in toamna lui 2009. O majoritate BUNA! Ramane Boc, raman tot ceea ce vedem. Cand nici speranta nu ne mai ramane, Udrea ciocneste nu pahar in cinstea pastrarii rolului de zana blonda a Puterii.

Fatalitatea crizei ciocneste un pahar in cinstea unei tari topita in esec. Succesele lor sunt esecurile noastre. Sa curga sampania pentru toti urmasii si stranepotii lui Burebista, ai lui Decebal si ai lui Traian!

Un batran urla in fata reporterului ca este stra-stranepotul lui Burebista si