Marea bătălie a acestui Campionat Mondial se dă între oameni şi roboţi. Condus de pe margine de o galerie de antrenori limitaţi, invidioşi pe talentul unor jucători, fotbalul se poate transforma ireversibil într-un fel de atletism cu minge. Scheme de grup care resping din start orice iniţiativă personală, sărăcesc acest sport. După 4 zile putem trage câteva concluzii. Echipe întregi (Slovenia, Grecia, Algeria, Japonia...) trăiesc câte 90 de minute fără un dribling, pârjolind iarba în urma lor. Cei drept şi formaţii cu tradiţie în fotbalul spectacol au apucat-o pe drumul pragmatismului, închinându-se cu câte 22 de mâini la "zeul rezultat". Din acest punct de vedere Mondialul poate fi crucial prin puterea exemplului. Dacă se va impune, din nou, o echipă care nu ştie şi nu înţelege să facă spectacol, atunci fotbalul se va schimba definitiv. Salvarea poate veni din nebunia lui Maradona, din sclipirile lui Cristiano Ronaldo, Messi, sau de la vreun brazilian care se va opune propriului antrenor. Un dribling frumos executat face cât 30 de sprinturi muncitoreşti, dar nu e mai puţin adevărat că fiecare vrea eficienţă de la propria echipă şi spectacol de la ceilalţi

Olanda, portocala semimecanizată, şi-a facut treaba, dar este evident pentru toată lumea că nu a forţat, Danemarca fiind destul de leşinată ofensiv. Sunt mulţi care cântă, non - stop, că adevărata competiţie începe din optimi, când sita mai cerne din pleavă. Rămâne de văzut. Spre exemplu Japonia, care a învins cu mult noroc Camerunul, cu încă un egal poate trece mai departe. Niponii par nişte roboţi destul de bine programaţi, dar care, într-o situaţie neprevăzută, pot fi destul de uşor scurtcircuitaţi. Numai să apară omul cu neprevăzutul.

Pe egalul dintre Paraguay şi Italia au pariat milioane de oameni. Campionii mondiali sunt specialişti în X- uri şi în starturi cu frâna de mână trasă. Generoase în efo