Vă amintiţi scena din romanul "Ion" când ţăranul îngenunchează şi sărută pământul? Că e al lui. Azi, ţăranii români, aplecaţi să cinstească cernoziomul, nu se mai pot ridica că simt o talpă grea pe grumaz. Majoritatea agricultorilor sunt bătrâni, au unelte vechi şi se ajută de o căruţă cu un cal prăpădit sau de o Dacie - pericol public. Ce le-a mai rămas de făcut? Candid, îşi muncesc în continuare pământul.
"Nu ieşim la rezultat. Dar n-avem ce face. Muncim", "Ce luăm pe mere dăm pe pere", "Dacă nu curge, picură". Acestea sunt refrene pe care le auzi de la ţăranii români, în vreme ce-şi prăşesc şi jumulesc buruienile pe ogoarele din Brăila, Galaţi sau Iaşi. Dacă ar veni peste ei fonciirea, ar ridica din umeri ca Moromete, aruncându-şi braţele în aer. "N-am, n-am". Pentru că n-au cu ce, dar continuă, din disperare, să-şi muncească pământul care le suge pensiile şi le dă rod sub aşteptări.
Iosif şi Ana Vârgă clănţăne din două sape pe un hectar de teren din Bălţaţi, Iaşi. Cei doi au rămas fără loc de muncă acum 7 ani, au cumpărat teren şi s-au apucat de agricultură. "Dacă nu curge, picură. Cam aşa e în agricultură", spune bărbatul în vreme ce înşiră furtunuri de irigat cu picătura. Cultivă ceapă, ardei, varză, pepeni. Anul acesta sunt supăraţi că seminţele de ardei de la UNISEM au ieşit în proporţie de 5%. "De vândut, vindem tot noi. Seara culegem, iar dimineaţa vindem. Uneori, nici nu scoţi ce ai transportat. Iar subvenţiile sunt o batjocură", spune domnul Vârgă. Pentru el, agricultura e loterie şi a căutat ca în cei şapte ani de experienţă să minimizeze riscurile. A investit în pompe, în prăşitoare. Dar tot sunt cheltuieli mari: puţul din care irigă se colmatează anual şi trebuie să plătească 4 milioane să fie curăţat, alteori seacă cu totul şi trebuie să tragă apă din canal cu motopompa. Anul trecut piatra le-a tuflit toată munca, "noroc"
