Folosirea aditivilor alimentari trebuie să răspundă cel puţin unuia din următoarele scopuri: conservarea calităţilor nutritive ale alimentelor, îmbunătăţirea proprietăţilor de conservabilitate sau stabilitate, sporirea interesului consumatorilor pentru aceste produsele alimentare şi mărirea aportului de componenţi nutritivi în alimentele dietetice sau de regim.

Folosirea aditivilor se interzice atunci când doza propusă prezintă un risc pentru sănătatea consumatorului, când aditivul determină o diminuare sensibilă a valorii nutritive a produsului alimentar, când fabricantul urmăreşte mascarea defectelor calitative ale unui produs sau doreşte ascunderea efectelor unei tehnologii de fabricaţie şi manipulare neacceptate, când se urmăreşte inducerea în eroare a consumatorului şi când efectul dorit poate fi obţinut prin alte metode de fabricaţie, satisfăcătoare din punct de vedere economic sau tehnic.

Dozele de aditivi utilizate nu trebuie să depăşească concentraţiile raţional necesare şi determinate cu metode de fabricaţie corespunzătoare, astfel ca să permită obţinerea rezultatului tehnologic urmărit. Aditivii alimentari trebuie să răspundă unor norme de puritate acceptate. Toţi aditivii alimentari efectiv folosiţi, sau cei care vor fi folosiţi ulterior, trebuie să facă obiectul unui examen toxicologic corespunzător. Aditivii alimentari acceptaţi trebuie să fie supuşi unui control permanent privind descoperirea unor eventuale apariţii de efecte nocive şi trebuie să fie reconsideraţi de fiecare dată când este necesar, ţinând seama de condiţiile de utilizare.

Atenţie! La testarea efectelor toxice ale aditivilor trebuie să se repecte următoarele reguli: aditivul propus trebuie să fie experimentat pe cel puţin două specii de animale din care una nu trebuie să fie rozătoarele, experimentele vor fi continuate pe toată durata vieţii şi chiar pe două genera