Cand vezi parlamentarii cu nervii intinsi la maximum, apucandu-se de gat si injurandu-se ca la usa cortului, cand vezi pensionarii cu fire albe ca isi urla durerea la 40 de grade Celsius, dupa ore in sir petrecute sub soarele arzator, cand stii ca nu exista nicio varianta de iesire din criza generala care a pus stapanire pe tara, cand iti amintesti ca recent mai toti guvernantii au inceput sa recunoasca minciunile pe care ni le-au tot turnat pana acum - te intrebi cine plateste pentru intreaga mascarada si pentru viitorul furat inca o data de sub ochii nostri.
Colapsul economiei mai poate fi evitat doar printr-o minune. Recunoasterea nevoii unui nou acord si imprumut de la FMI, lipsa oricarui plan de redresare a economiei si haosul care a pus stapanire nu doar pe viata sociala, ci pe insasi activitatea guvernamentala, sunt premisele care nu pot conduce decat catre o singura concluzie - nimeni nu ne mai poate salva.
Iar in contextul international, ar fi bine sa ne luam gandul si de la vreun ajutor din partea UE sau aiurea. Suntem condamnati sa platim cu totii pentru greselile unora, pentru excesele lor, pentru neputintele si ipocrizia lor, pentru nesimtirea cu care s-au lacomit sa fure pana in al 13 ceas.
Nimeni nu mai are calmul necesar pentru a incepe macar acum, oricat de tarziu ar fi, o analiza dureroasa a situatiei in care ne aflam, nimeni nu mai are argumente pentru ideile sale - toata lumea urla la ceilalti, cu totii vrem sa se faca dreptate, chiar daca nu stim foarte bine cine trebuie sa plateasca, de ce si la ce ar mai ajuta asta acum.
Cei care isi doresc caderea Guvernului Boc nu stiu ce vor face dupa momentul zero. Cei care sustin Cabinetului aceluiasi Boc iarasi nu stiu ce vor face daca vor scapa de motiune. Nimeni nu stie in general ce se mai poate face, desi, cu siguranta, doar ei si-au asumat rolul si misi
