Primul meu an de când scriu la Obiectiv Junior s-a încheiat. A fost o ocazie unică, pe care nu credeam că am să o primesc vreodată, dar care m-a bucurat teribil.

Întâiul meu articol l-am scris în excursia de la începutul clasei a IX-a. Mai mult erau tăieturi decât scris, însă s-a dovedit a fi bun. Când am aflat că am fost acceptată, inima a început să-mi bată cu putere, mai-mai să iasă din piept.

Vizita la redacţie a fost iniţial destul de crispată, din partea mea, toate lucrurile şi toţi oamenii noi m-au cam speriat, însă m-am acomodat destul de repede. Apoi săptămânile au decurs rapid, la fel ca şi articolele sau pauzele mele. La fiecare început de săptămână stabileam o zi în care să mergem la redacţie. Odată ajunse acolo petreceam destul de mult timp încercând să ne gândim la diverse teme pe care le-am putea aborda săptămâna aceea, iar uneori răspunsul era "temă la alegere" ceea ce te făcea să stai destul de multe ore pe gânduri.

Pentru mine faptul că mi s-a oferit şansa de a scrie la acest ziar a fost un lucru bun, un pas important către evoluţia mea din punct de vedere al exprimării dar şi al socializării. Am reuşit să-mi exprim punctul de vedere la nivel judeţean, chiar dacă uneori mesajul nu a ajuns unde trebuie, sau a fost interpretat total gresit. Am cunoscut de asemenea oamenii noi, care au contribuit cu o vorbă sau două la formarea caracterului meu, care m-au încurajat indiferent că articolele nu erau atât de bune şi care mi-au oferit diverse sfaturi, care desigur s-au dovedit a fi folositoare.

În concluzie, voi duce dorul atât colectivului de redacţie, cât şi agitaţiei în încercarea de a găsi sau dezvolta o temă, însă faptul că în toamnă voi reveni cu forţe proaspete mă încântă. Primul meu an de când scriu la Obiectiv Junior s-a încheiat. A fost o ocazie unică, pe care nu credeam că am să o primesc vreodată, da