Prostata a devenit vrăjitoarea cea rea din basme, Baba-Cloanţa care-l urmăreşte, îl chinuie şi chiar vrea să-l distrugă pe bărbat. Mai toţi bărbaţii, precum o fatalitate, ajung să aibă necazuri la prostată. Sunt voci care susţin cum că, dacă conform proiectului iniţial al Creatorului omul ar trăi 120-130 de ani, ei bine, pe la vreo 120 de ani, cam toţi bărbaţii ar muri de prostată. Nişte statistici chiar subliniază cum că între 75 şi 80 de ani aproximativ 80% dintre bărbaţi au boală la prostată. BOLI DIFERITE

Adenomul de prostată este boala necanceroasă, dar există şi cancerul de prostată. Chiar şi tinerii sub vârsta de 40 de ani pot suferi de prostată, mai ales prin inflamaţii de natură infecţioasă. După atâta vorbărie despre prostată, o serie de lucruri esenţiale nu sunt precizate, tocmai de aceea încercăm aceste sublinieri cu asistentul universitar Cristian Surcel, chirurg la Institutul de Transplant Renal şi Urologie de la Fundeni. În primul rând, să vedem ce este cu acea analiză numită PSA (antigenul specific prostatic), menită să stabilească repede şi destul de exact natura bolii la prostată. După vârsta de 45-50 de ani este bine ca toţi bărbaţii să-şi facă periodic această analiză PSA, care examinează în sânge o enzimă cu un marker.

Adenomul de prostată, adică boala necanceroasă, este progresivă, dar lentă în 40%-50% din cazuri. Adenomul necanceros nu omoară, dar strică semnificativ calitatea vieţii. Însă cancerul de prostată este o boală gravă care omoară. Adenomul de prostată necanceros se dezvoltă în zona centrală a prostatei, în timp ce cancerul se dezvoltă spre marginile glandei prostatice. Se pune întrebarea dacă adenomul de prostată poate derapa în cancer de prostată. Ei bine, răspunsul este nu. Medicina a demonstrat că adenomnul nu reprezintă un factor de risc pentru cancerul de prostată. Adenomul de prostată şi cancerul de prosta