Observ cu dezamagire ca, de la an la an, tirgurile de carte din Bucuresti sint tot mai neprietenoase. Vizitatorului - de fapt, e impropriu spus "vizitator", mai degraba cumparator - nu i se cere decit sa vina, sa cumpere si sa dispara rapid din peisaj pentru a-i face loc urmatorului. Intre "Kilipirim", cele citeva zile de carti ieftine din primavara, si tirgurile de carte a ajuns sa nu mai existe mari diferente, in afara spatiului si a celor citeva titluri noi pe care unele edituri inca le mai pastreaza pentru a le lansa la tirg. Altfel, nu faci decit sa vinezi chilipiruri, de la un stand la altul. Nu exista spatii de socializare, locuri in care doar sa stai, fara sa cumperi. Noroc anul acesta cu Spania, tara invitata, care si-a luat un ditamai pavilionul, 14. Si-a amenajat un spatiu central, in care sint incluse si niste scaune pentru cei care doresc sa urmareasca dezbaterile de pe scena cu scriitorii spanioli veniti la Bookfest. Tinind cont ca pe margine sint standuri ale unor ambasade, centre culturale, agentii literare din Spania, pot trage nadejdea ca nici astazi, nici miine, in ultima zi a tirgului, lumea nu se va buluci aici si ca poti macar sa intri si sa-ti tragi sufletul. Presupun ca tot de spatiul Spaniei tine si "gradina", o idee ingenioasa daca ar fi fost dusa pina la capat. Macar sa le fi trecut oamenilor prin cap sa fi scos ambalajul ghivecelor de flori, asa par pregatite pentru vinzare. Poate chiar sint de vinzare si nu m-am prins eu. Nevoile vizitatorului La editiile anterioare ale Bookfestului imi placea cinematograful, o sala relativ mare si racoroasa, in care erau concerte si proiectii de filme, singurul loc in care puteai sa intri si sa stai pur si simplu. A disparut si asta. Sigur, nu era rentabil, aici nu se vindea si nu se cumpara nimic, deci trada ideea de negot pe care este construit tirgul de carte romanesc. Imi vine sa spun cu naduf ca oam