Sorin Adam Matei, autorul mult discutatului volum Boierii minţii, a lansat săptămâna trecută, la Bookfest, în calitate de coordonator şi autor, un volum colectiv, Idolii forului, (Corint, 2010) – titlu împrumutat din Novum Organum al lui Francis Bacon.

Colaboratori: Daniel Barbu, Caius Dobrescu, Mircea Flonta, Gabriel Andreescu, Stelu Şerban, Lucian Năstasă-Kovacs, Marius Ghilezan, Vasile Morar, Bruno Ştefan, Alexandru Matei, Istvan Aranyosi, Mona Momescu, Adrian Gavrilescu. Ţinta cărţii – „demascarea“ drept idolatrie a aşa-numitei „elite a intelectualilor publici“ şi susţinerea unei „clase de mijloc a spiritului“.

Mă voi referi, în cele ce urmează, la articolul programatic al lui Sorin Adam Matei: Idolii forului. Pentru o clasă de mijloc a spiritului.

D-l Matei opune două categorii în lumea culturală românească: una, istoriceşte perimată, aceea a „intelectualului generalist“ sau „enciclopedic“, care constituie „elita publică“, servit publicului cultural drept idol al forului, şi aceea a intelectualului specializat, care însă nu are aplombul sau oportunitatea să intervină pe piaţa intelectuală, aşa cum s-ar cuveni. Cititorul află că în prima categorie se află Liiceanu, Patapievici şi poate încă câţiva, mai mult aluziv sugeraţi, afiliaţi grupului „păltinişenilor“ şi, mai aproape, identificabili cu „intelectualii lui Băsescu“. Defectul lor este că nu au o specialitate (sunt „generalişti“, „amatori“), se autoproclam㠄geniali“ şi sunt educaţi în „spiritul obedienţei oarbe faţă de maeştrii şi ideile lor“.

Ca „intelectual specializat“, cum se consideră pe sine, d-l Matei s-ar fi cuvenit să ilustreze teoria sa cu numeroase exemple, citate şi analize. Ceea ce nu o face. Nu aflăm, de pildă, de ce Liiceanu (despre care ştiam că este filosof şi interpret solid al lui Heidegger) nu ar avea o specialitate. Nu aflăm de ce Patapievici, care e fizician şi s