Nu ţin minte să fi fost comentată, ci doar semnalată recenta iniţiativă a unuia dintre eurodeputaţii partidului Jobbik din Ungaria de a deschide un birou la Târgu-Mureş. Szegedi Csanád, una dintre figurile proeminente ale Jobbik, are 28 de ani şi s-a făcut remarcat, în ţara sa, prin atacurile contra criminalităţii ţigăneşti şi a ţiganilor a căror înmulţire este finanţată din fonduri publice controlate de stat1, iar în incinta Parlamentului European prin arborarea ostentativă a uniformei Gărzii Maghiare miliţia, scoasă în afara legii, a partidului pe care îl reprezintă. Totul asezonat cu discursuri iredentiste, pronunţate inclusiv la Strasbourg, ostile în special Slovaciei şi României.
Nu ar fi prima dată când Jobbik se invită în România dar una sunt vizitele, oricum inoportune, ale şefului mişcării, Gábor Vona, în Transilvania şi alta această tentativă a eurodeputatului Csanád de a crea un cap de pod politic pentru partidul său tocmai în Târgu-Mureş. Jobbik este un partid neofascist relativ sofisticat, de un dinamism indiscutabil, fără echivalent în vreo altă ţară din Europa Centrală. Trăsături uşor recognoscibile - discurs naţionalist-radical, puternic colorat de antisemitism şi de rasism, miliţie de partid în uniforme, defilări, ceremonii şi simboluri care trădează nostalgia pentru Crucile cu Săgeţi, fascismul maghiar al anilor 1930 şi 1940 , dar şi caracteristici noi: un grup de lideri tineri şi zâmbitori, cu studii superioare şi aspect de echipă de manageri ai unei mari companii, retorică antimondialistă cu accente ecologiste, parazitarea şi deturnarea unor teme ale discursului despre drepturile omului, utilizarea abilă a muzicii rock, a videoclipurilor şi a resurselor Internetului pentru difuzarea mesajului politic.
Se adaugă, la toate acestea, progresele spectaculoase ale mişcării pe scena politică maghiară: aproape inexistent la alegeri
