Un sondaj recent arată că o mare parte a cetăţenilor are o părere proastă despre preşedintele Băsescu.

Sondajul e discutabil (eşantionul e mic, formularea întrebărilor nu e corectă etc.), iar instituţia care l-a realizat e mai degrabă fantomatică. Faptul că a fost comandat de un partid de opoziţie (PNL) îi scade şi mai mult credibilitatea.

Dar, dincolo de toate acestea, ar mai fi o problemă. Felul în care a fost rapid preluat de televiziuni şi „dezbătut" şi întors pe toate feţele e cel puţin la fel de discutabil. O televiziune serioasă nu face ştiri dintr-un sondaj cârpit, nici nu umple talk-show-urile cu opinii rostite pe un ton grav pornind de la nişte cifre dubioase. Că popularitatea preşedintelui şi a Guvernului e în scădere se vede şi cu ochiul liber, o arată şi sondajele serioase. Dar să umpli ore de transmisie TV cu dezbateri care pornesc de la un sondaj improvizat la comandă e ca şi cum o revistă de modă ar dedica pagini întregi unor genţi Vuitton contrafăcute. Aşa-numitele noastre talk-show-uri politice devin tot mai mult „emisiuni de partid" care umblă creanga după o audienţă tot mai plictisită.

Pe de altă parte, e limpede că Guvernul şi preşedintele s-au rătăcit de tot în tranziţie şi nu dovedesc că ar mai şti vreun pic „direcţia în care se îndreaptă ţara" (ca să folosim o întrebare clasică din sondaje). Neîncrederea cetăţenilor în guvernanţi creşte pe zi ce trece. Dar şi mai grav este că oamenii nu mai au încredere nici în „ceilalţi": o blazare generalizată îi face pe cetăţeni să respingă în general politica şi pe politicieni. Iar când mai văd şi câte un spectacol ruşinos precum ciorovăiala petrecută în Parlament cu ocazia votării unui judecător la Curtea Constituţională, lehamitea e deplină.

În mintea oricărui om cu bun-simţ (indiferent cu cine votează şi dacă mai votează), alegerea unui judecător la instituţia care veghează