N-a tras nimeni obloanele, jaluzelele, perdelele, storurile -sper. Pentru ca tocmai despre asta e vorba, despre netrasul acestora peste singurul taram considerat intim, personal, privat.
Prespun, cele mai multe persoane sunt de acord ca viata sexuala trebuie traita firesc, in discretie, departe de ochii celorlalti, si nu, nu ma refer la propriu ci si la figurat. Ma gandesc ca un cuplu sau o familie, indiferent cate “nebunii”(banuiesc, dragi cititori ai tarii Pandora ca mai faceti si “nebunii”, nu stati zi lumina in dormitor, right? Ok, atunci. Asa e normal, nu altfel, indiferent ce urla si scandeaza restul lumii” pe la ferestre sau in piete”) ar face, aleg totusi sa pastreze secretul asupra lor, nu de alta, dar prietenii judeca, societatea “ie ipocrita “, lumea se scandalizeaza, e pur si simplu mai safe asa.
Mi se pare corect, este o atitudine normala, fireasca, matura, un semn de abordare echilibrata a vietii, ”ce facem noi, ne priveste, e bine sa ramana intre patru urechi si patru ochi”.
Dar daca…….
La un moment dat, cineva mi-a facut cadou un film. M-a atras ambalajul (mi-ar placea sa vi-l descriu, insa pana si eu am o limita, nu vreau sa vorbesc despre unele lucruri si unii oameni din viata mea) si recunosc, am fost curioasa sa inteleg mesajul, intrucat am banuit ca exista un mesaj, o idée, dat fiind ca persoana respectiva era (si e de fapt) intr-un fel, nu in orice “fel”.
“Eyes Wide Shut”, despre acest film era vorba, il vazusem deja de vreo doua ori, asa ca am inteles la ce se gandea “persoana”, mi-a placut nu mult ci extrem de mult atat felul cum a fost sugerata un anume tip de “dorinta”, ci si continutul biletelului atasat filmului, precum si sugestia de a privi atenta de la un anumit minut pana la un altul.
(genial. unii oameni chiar stiu cum se face asta chiar inteleg cum sa transmita ceva care sa starneasca curiozitatea
