În fiecare săptămână vă oferim informaţii despre câte o asociaţie ce are drept scop apărarea drepturilor unei categorii de pacienţi. Săptămâna aceasta, Asociaţia Naţională pentru Copii cu Autism din România. Problema copiilor şi adulţilor care suferă de autism este una delicată. Deoarece un bolnav de autism are dificultăţi în a comunica cu cei din jur, el trebuie aproape permanent însoţit de o altă persoană. În multe cazuri, familiile autiştilor au la rândul lor nevoie de sprijin. De aceea, în 1991 s-a înfiinţat Asociaţia Naţională pentru Copii cu Autism din România (ANCAR).

SUPORT PSIHOLOGIC

"Iniţial, membrii fondatori au vrut să sprijine familiile cu copii cu autism în obţinerea drepturilor fundamentale. Un alt scop a fost acela ca familiile în care existau copii autişti să găsească în această asociaţie un suport psihologic.

De asemenea, speranţa membrilor fondatori a fost aceea de a realiza pentru copiii lor ceea ce nu puteau face autorităţile. Deoarece, între timp, acei copii au devenit adulţi, începând cu anul 2001 denumirea asociaţiei a fost schimbată în Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România (ANCAAR)", a precizat preşedintele Georgeta Crişu.

Asociaţia are filiale în Craiova, Iaşi, Petroşani, Constanţa, Dâmboviţa. De asemenea, în această perioadă este în constituire filiala Argeş, cu sediul la Piteşti. "Toate acestea sunt asociaţii de sine stătătoare, cu personalitate juridică proprie, dar cu statutul, sigla şi denumirea ANCAAR. Ca şi alte asociaţii ale pacienţilor, şi ANCAAR se luptă cu mai multe greutăţi printre care se numără finanţările, atenţia autorităţilor etc. De exemplu, în ceea ce priveşte finanţările, acestea se fac pe criterii subiective, ca să nu folosesc alt termen", mai afirmă Georgeta Crişu.

"Au scăzut şi sponsorizările, toţi ne percep ca pe nişte cerşetori, acum avem sigură do