SCRIERI (selecţie)
Lecturi infidele (1966); Metamorfozele poeziei (1968); Poezia română modernă de la George Bacovia la Emil Botta (1968); Contradicţia lui Maiorescu (1970); Teme (1971-1988); Introducere în opera lui Alexandru Odobescu (1976); Sadoveanu sau utopia cărţii (1976); Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc (1989-1983); Despre poezie (1987); Istoria critică a literaturii române, volumul I (1990); Dreptul la normalitate: Discursul politic şi realitatea (1991); Cărţile au suflet (1995); Poeţi romantici (1999); Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu (2002); Cititul şi scrisul (2003); Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură (2008); Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă (2009)
V-aţi imaginat cum ar fi arătat viaţa dumneavoastră şi, implicit, cariera dumneavoastră politică dacă în decembrie 89 aţi fi avut, să zicem, 30 de ani? Aţi fi fost astăzi mai activ politic? Aţi fi renunţat la politica activă aşa de repede?
Nu m am gândit niciodată, nici la cum ar fi arătat viaţa mea, nici dacă aş fi avut o carieră mai lungă în politică, presupunând că în 1989 aş fi fost mai tânăr cu 20 de ani. Istoria contrafactuală nu m a interesat defel.
În 90 şi în anii următori, nu era mai tentantă postura de apolitic? Aţi fi putut fi, atunci, un apolitic?
O vreme am crezut că scriitorul trebuie să se întoarcă la uneltele lui, odată revenită la normalitate viaţa politică. Am avut o polemică pe această temă cu O. Paler, în România literară, la începutul lui 1990. Paler avea dreptate să mă întrebe: care normalitate? Ironia sorţii, am mai spus o, a făcut ca Paler să se întoarcă la uneltele lui, iar eu să intru în politică. În ce o priveşte, postura de apolitic mi s a părut totdeauna neclară. În fond, ce înseamnă a fi apolitic? A nu face politică militantă? A nu face deloc politică? A nu avea opţiuni
