Puţinii turişti care ajung la Abrud au parte de panouri turistice prost întocmite şi clădiri monument istoric închise sau lăsate în paragină. Sursa: Remus Suciu
Abrud, micul orăşel cu istorie lungă şi zbuciumată, situat în inima Apusenilor, se mândreşte cu vreo 25 de obiective turistice, toate răspândite pe raza unui pătrat cu latura mai mică de 400 de metri. Dar orice tentativă de a şi le exploata turistic este, timidă, aproape formală, lipsită de o strategie.
Asta pentru că, la Abrud, mai ales oamenii, dar şi turismul aşteaptă reluarea exploatărilor miniere din apropiere, cu precădere de la Roşia Montană. "Dacă începe Goldu’, avem bani", spun atât edilii, cât şi cetăţenii simpli, obişnuiţi secole la rând să depindă de aurul şi argintul scos din pământ.
Hărţi greşite
"Rateul" turistic al Abrudului începe încă de la felul în care este amplasată harta obiectivelor turistice ale oraşului. Panoul se află pe strada Ioan Buteanu, ce pleacă dinspre sediul primăriei spre partea de nord-est a localităţii, şi nu în Piaţa Centrală.
În plus, harta obiectivelor oraşului este "întoarsă" în aşa fel încât nordul nu este în partea de sus, aşa cum cer regulile geografiei, ci în partea din stânga, unde te-ai fi aşteptat să se afle latura vestică. Alt reper scris nu ai pentru că în Abrud nu există niciun fel de pliant turistic al localităţii.
"Casa trădării", cu geamuri sparte
Obiectivele sunt la câte doi paşi distanţă unul de celălalt. Imediat lângă hartă întâlneşti bustul lui Ion Buteanu (prefect al Ţării Zarandului pe vremea revoluţiei paşoptiste, unul dintre liderii importanţi ai mişcării de la 1848). La vreo 20 de metri mai în sus, unde strada Crişan se întâlneşte cu strada Mărăşti, se află "Casa Trădării". Clădirea se află într-o stare jalnică. Doar plăcuţele comemorative arată acceptabil. În rest, gea