Petunia este una dintre florile cel mai des întâlnite în balcoane. Prin frumuseţea şi gingăşia sa, petunia aduce culoare şi prospeţime. Petunia hybrida provine din America de Sud (Argentina, Brazilia) şi înfloreşte din abundenţă în perioada vară-toamnă.
Toate varietăţile şi soiurile existente în cultură aparţin speciei Petunia hybrida, care cuprinde plante cu talia de până la 60 cm, cu lăstari drepţi, târâtori sau pendenţi, care formează tufe compacte sau nu. Atât tulpina, cât şi frunzele sunt acoperite cu peri. Florile, care constituie partea decorativă a plantei, sunt sub formă de pâlnie largă, simplă sau dublă, cu margine dreaptă, ondulată sau franjurată. Culoarea diferă de la soi la soi, existând flori unicolore, bicolore sau pestriţe într-o gamă bogată de nuanţe.
Toate petuniile sunt plante pretenţioase în privinţa căldurii şi luminii. Înfloresc bine în locuri însorite şi terenuri bine drenate, nisipoase, dar, în acelaşi timp, hrănitoare. Nu suportă temperaturile scăzute, mai ales asociate cu excesul de umezeală din sol. Rezistă însă bine la secetă.
Se cultivă, de obicei, prin răsad sau prin semănare direct în grădină. Răsadurile se obţin în seră prin semănare în luna februarie, în aşa fel încât să fie înflorite în mai, când pot fi plantate afară.
Seminţele, care sunt foarte fine, se seamănă în lădiţe cu pământ de grădină fertil, bine mărunţit, şi se acoperă cu un strat subţire de pământ; se menţin la căldură (18-20 C) şi umiditate moderată în sol. Plantele răsar după opt-zece zile. La două săptămâni se separă plăntuţele în alte lădiţe, iar după alte trei-patru săptămâni se pot sădi în ghivece mici sau pahare de plastic. Când planta are 10 cm înălţime, i se ciupeşte vârful pentru a se ramifica.
Dacă, în momentul plantării răsadurilor, afară este foarte frig sau foarte cald, se face o acomodare a plantelor ţinute în seră (umbrare, a
