Am întîlnit un paradox în cadrul unui curs de Jurnalism online de la Centrul pentru Jurnalism Independent: cam toţi cursanţii erau interesaţi să aplice ceea ce au învăţat imediat ce s-ar fi întors în redacţii, dar mulţi dintre ei au invocat un obstacol major – rezistenţa şefilor la aceste schimbări. Şi ce-mi aud urechile şi ce-mi văd ochii zilele astea? O parte din presa română pofteşte la conţinut online pe bani!

Piedici în calea taxei modice

Publicaţiile pe care le ştiai gratuite online îţi vor cere o mică sumă ca să le accesezi conţinutul. Ultimul anunţ în acest sens a fost făcut de Adevărul Holding, care intenţionează instituirea taxei pe Adevărul şi pe Click. Ideea nu e rea, dar sunt două probleme aici: Publicul. Nu este obişnuit să plătească pentru produse mass-media online. Cititorii români încă văd Internetul ca pe un mediu volatil, mai „neserios“ decît hîrtia. Vorbesc aici de majoritatea cititorilor, mare parte dintre ei avînd o lungă şi trainică legătură cu publicaţiile pe hîrtie. Mai ales în contextul măsurilor financiare dure luate de guvern, cheltuiala pe conţinutul informativ online ar intra la acele „diverse“ la care românii ajung cu chiu, cu vai, după ce au rezolvat umplerea frigiderului şi alte lucruri trebuincioase familiei. Conţinutul oferit. Vei oferi aceleaşi lucruri ca şi pînă acum, dar de data asta vei cere bani pe el? S-a văzut prin alte ţări cu tradiţie mai îndelungată în presa online că nu merge chiar aşa. Nu poţi oferi gratuit un anumit conţinut pentru ca, într-o bună zi, să impui o taxă, exact pe acelaşi conţinut. Este ca şi cum i-ai oferi copilului o bomboană zilnic, pentru ca într-o zi să-i spui că trebuie să dea cu mătura prin casă ca să o merite. Nu, va trebui să-i oferi o bomboană mai bună pentru a-l determina să facă asta. Idei spre folosul impunerii schimbării „Este direcţia către care se îndreaptă presa de afară“, se