Am participat, săptămîna trecută, la o masă rotundă despre „ficţiune, dincolo de genuri“, care a deschis suita evenimentelor spaniole organizate de Institutul Cervantes la Tîrgul Bookfest. Subiect incitant, invitaţi interesanţi: de partea spaniolă, Rosa Montero (temperamentala jurnalistă de la El País şi autoarea mai multor romane premiate, unele traduse şi în româneşte), romanciera catalană Carme Riera (în acelaşi timp profesoară de literatură spaniolă la Universitatea Autónoma din Barcelona) şi prozatorul Lorenzo Silva (avocat şi consilier fiscal, cunoscut mai ales pentru palpitantele sale romane poliţiste); de partea română erau trei bine cunoscuţi scriitori, care se împart la rîndul lor, la fel ca spaniolii, între mai multe vocaţii, meserii, feluri de a nu trăi din scris, dar şi între cel puţin două maniere de a scrie literatură: Ioana Ieronim care scrie poezie narativă, dar (recent) şi teatru, Dan Lungu care scrie roman, dar face şi un gen de (rar la noi) „experiment de mentalitate“ şi Varujan Vosganian, poet care a scris un surprinzător roman istoric, dar şi o carte despre... reforma pieţelor financiare. Cum ştiţi, lucrurile curg de la sine atunci cînd scriitorii discută despre propriile obsesii. Şi totuşi, moderînd această întîlnire, a trebuit să depăşesc cel puţin trei hopuri (care-au făcut, e drept, lucrurile mai palpitante).

1. Mai întîi, a trebuit să-i explic fiică-mii (în vizită la Bookfest doar pentru că avea de cumpărat o lungă listă de cărţi nerecomandabile la vîrsta ei) ce-ar trebui să însemne o „masă rotundă“. Adolescenţilor precoce trebuie să le explici scurt, rapid, interesant, pînă să apuce să zică boring. Ce poate avea interesant aşadar o „masă rotundă“ (la care nu participă nici J.K. Rowling, nici Stephenie Meyer, nici măcar J.L. Smith), o întîlnire între scriitori din ţări diferite care discută despre cărţile lor? „Şi de ce nu-i zic,