La Campionatul Mondial de Fotbal în desfăşurare în Africa de Sud, dincolo de spectacolul sportiv, ceea ce a atras atenţia publicului din întreaga lume este zgomotul de fond, venit din tribune, de care avem parte la fiecare meci, mai ales la cele în care joacă echipe africane. Este vorba despre sunetul vuvuzelelor, instrumente de suflat, foarte populare în rândul suporterilor sud-africani. Văzut ca un strigăt de luptă, ca o încurajare, de către iubitorii fotbalului de pe continentul "negru", sunetul vuvuzelelor este pentru cei mai mulţi dintre jucătorii prezenţi la Mondial, dar şi pentru cea mai mare parte a telespectatorilor din întreaga lume, doar un bâzâit sâcâitor sau chiar enervant.
Deşi unora nu le place, vuvuzelele nu vor putea fi oprite pe parcursul competiţiei. În definitiv, este sărbătoare în Africa de Sud şi nimeni nu le poate lua bucuria suporterilor de acolo de a sufla în vuvuzele. Cât despre noi ceilalţi... trebuie să ne obişnuim. Dacă suntem telespectatori, până la urmă, trebuie să ne uităm la spectacolul de pe gazon, la fotbal, şi să trecem peste zgomotul de fond al vuvuzelelor. Ce să mai spunem despre fotbalişti, care trebuie să îşi vadă de joc şi să se concentreze la ceea ce se întâmplă în teren. Campionatul Mondial este, până la urmă, despre fotbal, şi nu despre vuvuzele. Aşa că, trecând peste sunetul monoton şi agasant al acestora, ne reîntoarcem la meci. Fotbaliştii profesionişti par a se descurca bine, probabil că şi telespectatorii...
În peisajul public românesc însă, pare că avem o reală problemă cu "vuvuzelele". Nu reuşim să ne desprindem de sunetul lor. Un zumzăit asurzitor, un bruiaj continuu, ne împiedică să distingem care sunt problemele reale, să înţelegem natura acestora. Şi asta de vreo 20 de ani. Şi lucrurile par a se fi accentuat în ultimii şapte ani în care avem o hiperinflaţie de televiziuni. În loc să ne informeze, n
