La ora când scriu aceste rânduri Guvernul Boc este în focul moţiunii. Protestatarii din jurul Palatului Parlamentului au blocat traficul şi au forţat intrarea în Parlament. O presiune mai mare ca aceasta nici că se putea. Senzaţia acută este aceea că Guvernul Boc trebuie să cadă, altfel se lasă cu omor.
Trebuie spus că s-au parcurs mai multe etape până să se ajungă aici. Prima etapă, desăvârşită în evidenţa ei, a fost marcată de chiar Guvernul Boc. Acest guvern a fost o catastrofă. Abia după un an şi jumătate s-a încumetat să anunţe luarea unor măsuri care ar fi trebuit să fie administrate cu mult înainte. Apoi lipsa de forţă a acestui guvern, imposibilitatea lui de a determina instituţiile publice din teritoriu să aplice ceea ce se hotăra la nivel central (vezi acele hotărâri de consilii judeţene şi municipale, care sfidează şi Parlamentul, şi ministerele). Practic, Guvernul Boc a transformat ţara într-o caricatură. România nu mai funcţionează pe principii constituţionale, iar legislaţia e la cheremul unei puteri care, la rândul ei, o utilizează în funcţie de zona geografică şi stricta realitate determinată de aceasta. Mai mult, din toată această incredibilă debandadă vor profita tocmai cei care au provocat-o, fie provenind din zona puterii, fie provenind din zona opoziţiei, fie provenind din zona mafiotismului instituţionalizat.
A doua etapă spre dezastru poartă marca inconfundabilă a PSD-ului. Victor Ponta a pornit uşor cu "modernizarea" partidului, apoi a virat-o spre spiritul Guevara, care înseamnă, pentru orice om întreg la minte, "revoluţie" cu crima la rever. În cele din urmă a ajuns în China, de unde s-a întors strigând ca în perioada lui Mao: "Lovitură de stat!".
A treia etapă, mai subtilă, cea care a străbătut de la un capăt la altul celelalte două etape, este opera PNL-ului. Tandemul Crin-Vosganian n-a făcut altceva decât
