- Editorial - nr. 572 / 16 Iunie, 2010 Conform dictionarelor, escroc este o persoana care insala pe altii, profitand de naivitatea sau increderea lor, si isi insuseste, prin mijloace frauduloase, bunuri straine; pungas, sarlatan, potlogar, impostor, cotcar. Daca titlul nu ar fi fost prea lung, editorialul acesta ar fi trebuit sa se intituleze "Randuri pentru cei care mai cred in facerea de bine". A existat (si exista) un material pe care intentionam sa-l public inca de saptamana trecuta, dar m-am razgandit, consecventa totusi principiului meu de a nu ma bate cu "slugile". Fac aceasta precizare, deoarece lipsa mea de reactie la unele jigniri, la atacuri nefondate, la inselaciuni, a fost, uneori, interpretata de "smecheri" drept naivitate, ca sa folosesc un eufemism, sau ca... lipsa de temperament, folosind, desigur, un alt eufemism. Era si este, probabil, mai greu de presupus ca nu agreez "socializarea" si nici "comunicarea explicativa" cu asemenea specimene. Criza aceasta murdara si profunda, manifesta chiar inainte de a fi promulgata... de jure, ca si somnul ratiunii care a determinat-o, uneori naste monstri. Nu e o noutate ca ne aflam in cadere libera, in criza morala, mai intai de toate, cea mai grava din cate se afla. Pe ici-colo, cate o sclipire de onorabilitate mai catifeleaza cojile fricii, in fata abisului care pare sa se adanceasca in fata zilei de maine, a viitorului _ nu atat al nostru, caci acesta oricum nu mai conteaza, ci al... urmasilor urmasilor nostri. Precum gestul realizatorului TV (inainte de toate!)Teo Trandafir, care, dovedindu-se, ani la rand, o persoana eminamente de stanga, intrand in politica pe "usa" din dreapta, imi clatinase simpatia: "Voi vota motiunea PSD, intrucat diminuarea pensiilor este strigatoare la cer. Nu demisionez din PD-L, eu nu-mi tradez colegii, dar daca ei ma vor da afara, voi intelege. (...) Nu putem lovi in cei mai nea