Guvernul Boc, nu are sens sa numaram al catelea, demareaza la inceput de an un program menit sa relanseze economia, sa stimuleze creditarea, sa creeze noi locuri de munca.
Lipsa de pricepere, dar mai ales presiunea exercitata de cei care revendicau functii bine remunerate pentru recuperarea rapida a cheltuielilor facute in campania electorala prezidentiala nu ii dadeau ragazul necesar pentru parcurgerea unui traseu logic de elaborare a unor programe pe termen scurt, mediu si lung.
In mod firesc, trebuiau trecute in revista programele deja antamate in care sa se vada stadiul, capacitatile de finantare, eventualele corectii in viziunea noului cabinet si a noilor constrangeri dictate de criza.
Urmau apoi noile programe, pe termen scurt, mediu si lung ce trebuiau analizate atat de corpul de specialisti si consilieri ministeriali cat si de reprezentantii calificati ai patronatelor, sindicatelor si partidelor politice si modelate cu amendamentele acestora.
Pe cata pricepere poti conta insa din partea unor consilieri numiti in marea lor majoritate pe criterii politice sau de rudenie?
Cand auzi de consilieri de pana in 30 de ani care in afara faptului ca sunt absolventi ai unui institut de invatamant superior si eventual cu un doctorat in strainatate nu au condus nici macar o asociatie de propietari in lunga lor cariera, te intrebi in mod firesc pe ce se duc banii contribuabililor?
Dar ce ne miram?
Din cate se spune, prim-ministrul nostru, absolvent al facultatii de drept cu un doctorat obtinut in baza unei teze privind superioritatea parlamentelor bicamerale se dezice de convingerile in baza carora si-a obtinut titlul stiintific si proclama cu seninatate ideea unicameralismului, sustinuta de un comandant de vas fara doctorat.
In acest climat a fost elaborat, evident pe genunchi, u