Dacă volumul „Sfârşitul Ceauşeştilor“ a fost – prin forţa subiectului, nu prin meritele autorului – favoritul publicului la Târgul de Carte Bookfest 2010, „Găina fără bilet“ a lui Ion Cristoiu a fost o surpriză reconfortantă.

Surpriză, întrucât este pentru prima dată când publicistul se predă necondiţionat pasiunii sale tot mai puţin secrete: literatura. Ani de-a rândul, Ion Cristoiu a cochetat cu literatura în micile pauze pe care i le-a permis gazetăria. Acum pare hotărât să recupereze timpul pierdut. Iar rezultatul este un volum spumos, care te poartă prin caraghioslâcul României reale.

Încă de pe copertă, Ion Cristoiu ne avertizează că avem de-a face cu un volum de „proză satirică". După ce-l parcurgi, îţi dai seama că este o satiră usturătoare, care ridiculizează lumea în care trăim. Poveştile lui Ion Cristoiu se încadrează perfect în filosofia absurdă a motto-ului de pe pagina 4: „Doamne, ce catastrofă o să fie! O să ne stricăm de râs, nu alta!".

Titlul cărţii este dat de o povestioară de două pagini, în care ne este descrisă o călătorie cu trenul pe distanţa Ploieşti Sud - Buzău. Un strop în oceanul celor 640 de pagini ale cărţii. Reproducem ultima parte, care ne lămureşte ce se întâmplă, de fapt, cu găina clandestină.

„Vine controlorul! E deja la compartimentul vecin. S-au auzit trasul uşii în canat, porunca fermă, dar politicoasă, «Biletele la control, vă rog!».

Călătorii din compartiment îşi pregătesc biletul. Unii şi-l caută prin genţi, prin poşete, prin buzunare, chiar şi în sân.

Alţii n-au nevoie să-l mai caute. L-au ţinut până acum, de la plecare, în mâna asudată.

Toţi sunt însă calmi, dacă nu chiar indiferenţi.

Doar o ţărancă, legată la cap cu o broboadă verde, şi-a pierdut cumpătul. Mai că nu jumuleşte găina care stă lângă ea, pe locul de la fereastră.

Dând curs unui Ordi