Două observaţii disparate din realităţi imediate…
1. Mai întîi o reclamă cretină care merită totuşi un fel de premiu ceva. Sau măcar un rîs serios.
2. Apoi, Cartianu se dezlănţuie editorial din cauza unui top de carte din Evenimentul Zilei. Că de ce nu e cartea lui acolo? “Sfarşitul Ceauşeştilor”, cartea lui Cartianu, s-a vîndut cel mai bine, se pare: 2130 de exemplare în cîteva zile.
Eu înţeleg că-ţi stă în gât o carte. Se poate şi să nu-ţi placă. Asta înseamnă că poţi s-o critici sau s-o ignori, dar nu poţi s-o scoţi din clasamente! Mai ales când aceste ierarhii sunt întocmite de cititori, singurii care – până la urmă – contează.
Bun, în principiu are dreptate să protesteze că într-un top de vînzări el nu apare. cei de la evz ar fi trebuit să-l menţioneze măcar separat – acolo unde intră pe locul întîi un ghid al fetelor obraznice, merge şi o carte de Cartianu. Dar simt că omul nu înţelege alte nuanţe pe care i le dezvălui aici pe scurt.
O adevărată carte apărută la o adevărată editură înseamnă: mai multă grijă la redactare, la verificarea datelor, mai multă încredere din partea cititorului specializat şi, implicit, un preţ mai mare de 15 lei. Cînd pui în mişcare ditamai maşinăria de marketing Adevărul pentru o carte cu preţ de dumping, acele 2000 de exemplare mi se par o reuşită destul de tristă.
Ziarele nu pot fi tratate ca nişte edituri. Din simplul fapt că au stabilit precedente periculoase de neglijenţă în publicare, de abuz de drepturi etc.
Mică paranteză cu Jules Verne. Dragă Grigore, trebuie să înţelegi că l-am iubit toţi pe Jules Verne, dar folosirea nostalgică a aceleiaşi aparenţe editoriale cu cea de acum zeci de ani, coperţi, idetitatea colecţiei, fonturi din vremea lui Ceauşescu pentru mine înseamnă o abuzare a unui patrimoniu comun. Voi puneţi la vînzare un bun comun, profitînd de neglijarea crasă a patrim
