În iunie 1990, Universitatea a fost epicentrul terorii. Iar Facultatea de Geologie a fost printre primele victime ale acelui tsunami de violenţă. După "evenimente", laboratoarele vandalizate, sălile de curs şi amfiteatrele au rămas năclăite în duhoarea pestilenţială a ortacilor care şi-au deşertat acolo maţele mai degajaţi decât ar fi făcut-o într-un closet public. Vă prezentăm mărturiile a doi bucureşteni care s-au aflat atunci în "punctul zero": la Universitate. Profesorul universitar Theodor Neagu, de la Catedra de Paleontologie, este unul dintre cei care s-au confruntat cu minerii. De atunci, au trecut ani lungi care n-au reuşit să şteargă indignarea savantului obligat să asiste la umilirea celul mai important lăcaş de cultură al ţării. Profesorul este şi acum convins că minerii au fost coordonaţi de foşti securişti. "De unde să cunoască Bucureştiul atât de amănunţit indivizii ăia scoşi din văgăunile pământului? De aici, din Laboratorul de Paleontologie, priveam direct în Piaţă.

Aşa i-am văzut pe minerii adevăraţi, veniţi chiar din subteran, plini de praf şi transpiraţie. Dar şi alt soi de «mineri» îmbrăcaţi îngrijit şi curaţi. Mai să nu-ţi crezi ochilor: «minerii» spilcuiţi purtau salopete cu pantalonii călcaţi la dungă. Când am văzut vreo patru sau cinci inşi care băteau o femeie, am strigat la ei de aici, de sus. Mi-au zis: «Lasă, că venim şi la tine». Au venit, cam într-un sfert de oră. De lovit n-au îndrăznit să mă lovească. Dar biroul mi l-au distrus, după ce l-au jefuit. Au distrus colecţii de roci şi de fosile cu o valoare ştiinţifică inestimabilă, adunate în câteva generaţii. Indiferent că erau mineri adevăraţi sau «mineri» călcaţi la dungă, toţi au fost nişte animale. Iar ceea ce-i cu adevărat greu de acceptat, chiar şi după atâta vreme, este că şeful de atunci al statului le-a mulţumit în public barbarilor ăstora."

Mihai E.