- Economic - nr. 572 / 16 Iunie, 2010 Conform unui studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii, in 1989 mai bine de opt milioane de angajati sustineau aproximativ 3,5 milioane de pensionari, inclusiv cei agricoli. Dupa 20 de ani, in 2009, numarul pensionarilor era cu circa 700.000 mai mare decat al celor care muncesc. Numarul angajatilor a scazut constant, in timp ce al pensionarilor a crescut, iar ordinea s-a inversat in 1997, astfel incat, in 2009, numarul pensionarilor depasea 5,7 milioane, iar cel al salariatilor era sub 5 milioane. Conform aceluiasi studiu, salariile s-au polarizat: sub limita de 65% din salariul mediu se afla in prezent circa jumatate dintre salariati fata de o cincime in 1989. In acelasi timp, la limita superioara, peste dublul salariului mediu sunt 8% dintre salariati, fata de numai 2% in 1989. Pensiile au avut o dinamica distincta: a crescut semnificativ ponderea pensiilor mici in sistem. Si salariile s-au aglomerat pe segmentul veniturilor mici. In cazul salariilor, a crescut ponderea celor mari de aproape 4 ori, in timp ce ponderea pensiilor mari a scazut. Raportul inversat nu a rezultat ca o explozie a dorintei de nemunca, ci ca o politica de facilitare a iesirii la pensie, in conditiile in care sectorul de stat s-a restrans semnificativ fara ca sectorul privat sa ofere o compensare pe masura a oportunitatilor de munca salariata. Pensionarea anticipata a fost o politica sociala de evitare a problemelor generate de explozia previzibila a somajului. In prezent, unul din sase pensionari este pensionat pe caz de boala. Asa se face ca, desi varsta limita de pensionare tinde sa creasca spre 65 ani, in realitate, in Romania anului 2009, varsta medie de pensionare era de 54 de ani. Visul cresterii prosperitatii "clasei de mijloc", formata in principal din salariati, mai ales intelectuali, continua sa se destrame.