Virgil Teofil Creţu, marinarul de 36 de ani din Tulcea, care a stat în mâinile piraţilor timp de patru luni, a fost împuşcat, umilit, a trăit permanent cu frica de a-şi pierde viaţa şi chiar a fost pus de piraţi să-şi vândă copilul şi casa. Piraţii vroiau 10 milioane dolari pentru răscumpărare.

Imediat după ce au preluat vasul, piraţii au stabilit răscumpărarea: zece milioane de dolari. O sumă prea mare pentru un echipaj format dintr-un român şi nouă sirieni, pentru un vas care era dus la fier vechi. "Piraţii nici nu credeau că nu avem calculatoare şi internet la bord. Vasul ăsta a rămas în istoria piraţilor, pentru că nu avea nimic: nici calculatoare, nici pavilion, nici armator, nimic. Unul dintre ei chiar m-a întrebat: «Tio (aşa îmi spuneau ei, Tio) tu de ce lucrezi pe vasul ăsta?»", a declarat acesta.

Luna de miere

În ciuda şocului iniţial resimţit, prima lună, de fapt chiar primele două, au fost destul de liniştite pe vas. Piraţii cereau din când în când să mute nava. Făceau acest lucru cu arma în mână, dar într‑un mod relativ politicos. Toate sarcinile pe care le dădeau începeau cu: "Poţi să...". Au existat însă şi derapaje. Pentru că nu credeau că pe navă nu există o instalaţie de desalinizare a apei, somalezii l-au legat cu lanţuri pe inginerul mecanic, pe bord, unde l-au ţinut o zi întreagă. După o săptămână şi-au dat seama că nava nu avea o astfel de instalaţie. Prima perioadă a fost mai liniştită pentru că pe vas mai existau alimente. Cu toate acestea, nu se făcea nici o mişcare fără acceptul piraţilor. "Şi la toaletă dacă mergeam trebuia să cerem voie", spune românul. După câteva săptămâni, răscumpărarea a scăzut la numai două milioane de dolari.

„Dormeam după ce încetau împuşcăturile"

După două luni, situaţia s-a schimbat, pentru că şi alimentele s-au terminat. "Ne terorizau cu focurile de armă. La culcare, întâi erau focuri