În faţa valului de nemulţumiri concretizat sub forma grevei generale de la finele lui mai, care ne va ţine paralizaţi o vreme, mă întreb de ce Guvernul României, dacă tot este nevoit să aplice terapii de şoc, nu o face într-un mod mai inteligent, care să provoace mai puţină revoltă în rîndurile populaţiei. De ce, în loc să taie la toţi bugetarii în mod liniar, lovind grav în cei defavorizaţi, Guvernul nu aplică reduceri progresive, care să ia mai mult celor cu venituri barosane şi să îi lovească mai puţin pe cei cu venituri care abia le acoperă traiul necesar?
În primul rînd, reacţia populaţiei şi a sindicatelor ar fi fost cu certitudine mai puţin furioasă. „Mă duc la greva din 31 mai nu pentru că m-ar afecta personal ceea ce vrea să facă Boc, ci pentru că e o nesimţire să tai pensiile unora care şi aşa mor de foame“, îmi spune un taximetrist mai guraliv, categorie de la care iau, de obicei, pulsul societăţii. În timp ce în România opoziţia politică se opune din principiu şi numai de-a dracului, omul de rînd are ceva mai mult bun-simţ şi discerne între ce e just şi injust. La fel şi sindicatele. De altfel, Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa, a şi declarat că ceea ce i se pare lipsit de etică este distribuţia neeşalonată a reducerilor, care nu ţine cont de cei defavorizaţi. Cel mai bun exemplu că sindicatele nu sar în sus ca opoziţia, numai ca să se bage în seamă, este cazul proiectului de lege privind pensiile speciale, cînd sindicatele nu numai că nu s-au opus eliminării privilegiilor, ci au susţinut ferm principiul universalităţii sistemului de pensii, chiar dacă pentru asta liderii de la nivel de confederaţie au trebuit să înfrunte mînia puternicelor federaţii afiliate (sindicatul poliţiştilor din Cartel Alfa, de exemplu). Tind să cred că, dacă Guvernul ar fi tăiat veniturile cu cap, poate am fi reuşit să evităm o grevă generală.
DE ACELASI AUTOR S
