Astăzi s-au împlinit 100 de ani de când aviatorul român Aurel Vlaicu îşi înălţa "gândacul" deasupra câmpului Cotrocenilor. Dacă despre aviator cunoaşteţi câte ceva, ce-ar fi să citiţi două rânduri despre "omul Aurel Vlaicu".

1 /.

"M-a chemat prinţul cel mare (n.r. Ferdinand) la palat, să-i arăt cu cât îi mai bun aeroplanul meu ca a lui Bleriot. Mi-a zis că-mi cumpără aeroplanul pentru armată, dar eu nu le dau până nu zbor, că vreau să le dau maşini numărul unu. Ministerul m-a numit inginer cu 300 de lei pe lună. Puţin, dar merge, că eu mai rar ies la căfană. Tot la gândacul meu [mă] gândesc. Numai ce [mă] apuc de lucru şi apoi nu mă mai vezi decât la primăvară, când zbor.

MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Spectacol aerian în Bucureşti

Sărut mâna,

Aurel

Mama ce face? Tot o doare inima? Când câştig crăiţari o aduc aici la doctori"

Aşa l-am cunoscut pe Vlaicu. Dintr-o scrisoare pe care a trimis-o părinţilor în noiembrie 1909. Înainte de a citi scrisoarea, îl ştiam, dar nu-l cunoşteam. Ştiam că a fost un inventator, dar nu cunoşteam că a fost un mare om. Cărţile de istorie nu mi-au spus asta.

Astăzi, s-au împlinit 100 de ani de la zborul lui Aurel Vlaicu peste câmpul Cotrocenilor. Vlaicu a intrat în cărţi, comuna natală îi poartă numele, o staţie de metrou - asemenea, dar modelul de om de dincolo de pionierul aviaţiei nu a răzbit.

Vlaicu, omul din aer

Prin zborurile sale din 1910 şi 1912, cu Vlaicu I şi II, Aurel Vlaicu aducea României o recunoaştere incredibilă. Inginer şi aviator totodată, îi uimea pe vienezi în 1912, când brăzda cerul austriac cu "un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care şade aviatorul".

Dacă Vlaicu I era primul avion care zboară fără modificări, Vlaicu II era un pas enorm în faţă pentru aviaţie. Drăcia cu