- Editorial - nr. 573 / 17 Iunie, 2010 Bulversante, imaginile transmise de televiziunile noastre cu miile de protestatari din fata Parlamentului, batrani sau tineri disperati, ajunsi la capatul rabdarii din cauza mizeriei, a saraciei la care sunt condamnati sa traiasca. Scene de lesin ale unora, de proteste vehemente, de delir, toate consecinta unui trai dus mult dincolo de ceea ce inseamna decenta vietii. Imbranceli cu jandarmii, pusi sa-i apere pe cei care se manifestau, in Parlament, aproape similar cu cei din strada. Este vorba de deputatii si senatorii romani, chemati sa dea votul lor pe motiunea de cenzura depusa de PSD, "Opriti genocidul social!", motiune dezbatuta la putine ore dupa ce, cu o noapte inainte, alesii nostri erau la un pas de incaierare din cauza nominalizarii, ca membrii ai Curtii Constitutionale, a doi reprezentanti ai puterii, respectiv ai PDL. Presiunii strazii asupra parlamentarilor din arcul guvernamental i s-a suprapus presiunea celor din opozitie la dezbaterea motiuni, ca si manifestarile galagioase, turbulente, ale unui grup de presiune de la balcoanele Parlamentului, o dezbatere nu lipsita de picanterii si de jigniri reciproce intre deputati si senatori. Rezultatul este de acum cunoscut, motiunea nu a trecut, in favoarea ei au votat 228 de parlamentari, dintre care 16 din bancile puterii, numar insuficient, totusi, pentru a satisface asteptarile multor romani. Erau necesare 236 de voturi pentru ca actualul guvern sa cada. Opt voturi au facut diferenta intre a fi sau a nu mai fi la guvernare pentru Emil Boc si echipa sa. Opt voturi cruciale, care ar fi putut insemna salvarea a mii de romani de la saracie sau adancirea crizei. Cum ar fi fost mai bine pentru romani, nu prin perspectiva zilei de manie? Greu de raspuns, lucru pe care nu l-au facut nici analistii politici si nici marii economisti, pentru ca nimeni nu detine o formula ma