Mi-a plăcut declaraţia de ieri a lui Lucian Croitoru. Măcar invita la luciditate, sesiza corect problema celor 6 luni şi deconstruia raţional prostia cu “după 6 luni, totul va fi bine”. Mi-a plăcut inclusiv o critică a percepţiei asupra guvernării. Ce spunea miercuri:

“Traim intr-o ipocrizie colectiva. Cel putin o parte a presei si in mod cert unele televiziuni nu reusesc sa discute obiectiv despre recesiunea din Romania. De departe nici Guvernul nu a fost un bun comunicator, dar iata ca nici presa nu este. Calitatea dezbaterilor este foarte slaba .”

“Discursul economic, bugetul statului si cadrul fiscal pe termen scurt arata ca masurile de reducere a salariilor si pensiilor nu vor fi regresate niciodata”

“Toata lumea e de acord sa crestem investitiile publice, dar cand te uiti la cum se planifica bugetul, constati ca de fapt sa face loc pentru finantarea mai tarzie a derapajelor salariale” (sursa)

Azi, probabil fortat de diverse instante non-divine, Croitoru a revenit cu precizari la Money Channel. A incercat sa inmoaie declaratiile dure de ieri. A contrabalansat mai apasat cu “daca nu vor fi masurile prevazute si in acordul cu FMI” si a incercat sa nu se mai arate atit de sceptic ca ieri. Telefoane politice de presiune trebuie sa fi venit, altfel nu ar fi fost nevoie sa rectifice o declaratie atit de clara si corecta precum cea de ieri. Ce am remarcat insa a fost recurenta cuvintului Dumnezeu intr-un miniinterviu de 10 minute. Invocarea lui Dumnezeu intr-un astfel de discurs a fost amuzanta si dramatica: un specialist impins de o forta obscura sa-si revada vorbele si care nu a gasit drept sprijin pentru scenariul fericit decit divinitatea.

Oricum, i-a scapat si o declaratie despre scenariul cel rau. Nu m-as mira sa iasa iar cu precizari…

“Daca nu se fac, deficitele bugetare au doua posibilitati, si anume: fie avem noroc si se larg