Rezistând eroic la hărmălaia vuvuzelelor de la balconul suporterilor echipei „Opoziţia”, formaţiunea „Puterea” a ieşit, până la urmă, învingătoare în confruntarea de marţi. A fost un meci decisiv pentru rămânerea în prima divizie poltică: dacă ar fi pierdut, chiar şi la un scor minim, antrenorul Băsescu ar fi trebuit să-şi caute o nouă echipă de prin liga „independenţilor”, iar vedetele aduse pe bani grei la actuala echipă (Udrea – 15 milioane, Videanu – 50 milioane, Berceanu – 25 milioane, Funeriu – 1 milion, Vlădescu – minus 10 milioane etc. – toţi banii în conturi elveţiene) ar fi trebuit să fie declarate libere de contract. O adevărată dramă pentru masa de fani portocalii, care au aşteptat cu sufletul la gură deznodământul de pe terenul Palatului Parlamentului.

Cele două echipe s-au pregătit cu atenţie pentru această confruntare: echipa Opoziţiei a jucat cu doi interi rătăcitori (Antonescu şi Ponta) cu Viorel Hrebengiuc ultim apărător în careul propriu şi cu Tăriceanu, mijlocaş cu sarcini ofensive. „Puterea” s-a bazat pe driblingurile ameţitoare ale acestui Messi din Carpaţi, care este Boc, driblinguri care cel mai adesea i-au pus în dificultate pe propriii săi coechipieri. Boc s-a bazat în ratările sale pe „deschiderile” lungi ale lui Videanu, pe jocul la ofside al lui Blaga şi, mai ales, pe „bicicletele” executate cu măiestrie de Elena Udrea. Ghinionul spectatorilor a fost doar că, nereuşind să marcheze, aceasta nu şi-a putut face numărul obişnuit – un tur de stadion fără tricou …

Marea majoritate a timpului jocul s-a consumat în pase la adversar, faulturi grosolane şi proteste faţă de deciziile arbitrilor (în premieră, au fost doi: un arbitru şi o arbitră!). Pe fondul egalităţii s-a trecut la executarea loviturilor de pedeapsă, cu câte două mingi, una albă şi una neagră, care trebuiau şutate în cele două părţi, şi acestea una albă şi alta neagră.