Noua retrogradare a Greciei de către Moody's a fost considerată „iraţională" la Bruxelles, agenţiile internaţionale de rating fiind acuzate că „aduc ploaia sau vremea bună", „amplificând" speculaţiile pe pieţele mondiale.
Se vorbeşte de agenţii de notaţie (de rating), dar în lume contează doar trei - Standard&Poor's (S&P), Moody's şi Fitch Ratings. Toate sunt societăţi private, meseria lor fiind de a evalua dacă o întreprindere, o colectivitate locală sau un stat care va solicita bani fie la Bursă sau pe pieţele financiare are resurse solide pentru a putea rambursa datoria mai târziu. Cu cât nota este mai bună, cu atât va găsi mai uşor bani cu dobândă mică, iar investitorul este asigurat că îşi va vedea înapoi investiţia. Problema este că aprecierile lor lasă loc confuziei şi speculaţiilor.
O comisie de anchetă a Senatului american a scotocit prin secretele a două agenţii, Moody's şi S&P, pentru a analiza responsabilitatea lor în criza creditelor imobiliare de risc - suprime -, cea care a declanşat criza financiară mondială. Toate instituţiile financiare americane care s-au prăbuşit, antrenând căderea la nivel planetar, fuseseră notate de cei trei „vrăjitori" cu note maxime, alimentând încrederea investitorilor. Acum, agenţiile sunt criticate pentru rolul major în criza greacă, urmată de valsul notaţiilor care au vizat Spania şi Portugalia, creând panică pe pieţe şi antrenând criza euro. Ele nu fac obiectul nici unui control şi se află într-un permanent conflict de interese. Sunt plătite de cei cărora le dau „note", dar sunt foarte legate de bănci şi de fonduri speculative, pe care le consiliază în ce priveşte investiţiile lor financiare înainte de notare. Totul în cel mai mare secret. Eric Kolchinski, fost director general la Moody's însărcinat cu creditele suprime, a explicat că a fost demis pentru că anunţase serviciul de deontologie internă despre susp
