Masurile de austeritate au ajuns la ultima instanta, Curtea Constitutionala, care va decide, practic, daca ele intra sau nu in vigoare.
Disputa pe marginea constitutionalitatii lor, mai ales in privinta pensiilor, este aprinsa, cu multe argumente pro si contra, asa ca oricare va fi ea, decizia va fi una dificila si pe munchie de cutit.
Si tocmai in preajma acestei decizii fundamentale pentru viitorul Romaniei in general, dar si al multor romani luati individual, Curtea Constitionala este ea insasi subiectul unor mari suspiciuni de politizare.
Numirea noilor judecatori ai curtii, Iulia Motoc si Mircea Minea, ambii propusi de PD-L, a fost precedata de un scandal de proportii. Cei doi sunt juristi de valoare, insa sustinerea lor de catre partidul de guvernamant intareste suspiciunea tot mai extinsa ca, de fapt, ei vor servi acolo pozitiile democrat liberale.
Nu ar fi fost cu nimic mai bine insa, spune partea adversa, ba dimpotriva, daca in locul lor ar fi ajuns ca judecatori ai CCR, Valer Dorneanu si Teodor Melescanu, doi oameni politici pur sange.
Asa este, doar ca de-abia a ajuns presedinte al Curtii un fost politician pur sange, adica Augustin Zegrean fost senator si deputat PD, trimis in CCR de Traian Basescu in 2007, adica dupa declansarea marelui razboi politic. Votul strans, 5-4 in favoarea lui, reflecta, pana la urma, raportul de forte politice din cadrul Curtii. Este o suspiciune teribil de periculoasa si, din pacate, greu de rasturnat.
N-am niciun motiv concret sa ii suspectez pe noii judecatori sau pe Augustin Zegrean ca ar fi dispusi sa-si incalce statutul de magistrati pentru a face jocuri politice. Dar suspiciunea nu poate fi inlaturata pentru ca ea este generata de chiar sistemul de numire a judecatorilor, de chiar legea proasta de organizarea a Curtii Constitutionale. De legea guvern
