Camaraderiile trebuie să fie puţine şi solide, să se bazeze pe încredere şi pe sprijin reciproc acordat în momentele grele din viaţă, dar şi pe împărtăşirea clipelor de fericire. Mulţi cred că prietenia adevărată există, dar admit că trebuie să ai tăria să treci peste momentele dificile, inerente unei relaţii.

Singur sau singuratic?

„Ei, bine, eu cred în prietenia adevărată, pentru că o cunosc. Ştiu că ea există!", spune Florina, o tânără în vârstă de 22 de ani. Este colegă de facultate cu Maria, cea pe care o consideră cea mai bună prietenă a ei.

Se ştiu din şcoala primară. Au fost colege din clasa întâi până la terminarea ciclului gimnazial. Au stat mulţi ani chiar în aceeaşi bancă. Le-au mai separat profesorii pentru că vorbeau în timpul orelor. Le-a despărţit apoi liceul, dar cum îşi doreau să facă acelaşi lucru în viaţă - să urmeze Dreptul - au ajuns la aceeaşi facultate. Îşi doresc amândouă ca viaţa să nu le oblige să petreacă mult timp departe una de cealaltă.

„Facem totul împreună. Ne mai ciondănim, dar niciodată nu ne-am certat. Am învăţat să ne înţelegem una pe cealaltă", spune Florina. „Pe de altă parte, ne gândim şi noi că vom ajunge cândva să avem familiile noastre. Poate că vom fi ocupate şi cu serviciul, dar depinde numai de noi să păstrăm această relaţie", o completează Maria pe Florina.

Fiecare recunoaşte că are şi alte prietene, dar nu la fel de bune. Le-ar încadra mai degrabă la categoria „cunoştinţe". Claudia (30 de ani)

şi Nicoleta (38 de ani) sunt prietene de mai bine de un deceniu, aşa cum le place să spună.

Amiciţie cu năbădăi

Drumurile li s-au întâlnit când amândouă treceau printr-o despărţire dureroasă şi fiecare a găsit în cealaltă un punct de sprijin, o persoană care să înţeleagă exact cum stau lucrurile. Lucrau împreună la acea vreme. Erau nedespărţite la serviciu