Autorităţile sunt gata să pună în aplicare o lege specială pentru eradicarea comerţului la negru, în timp ce patronatele spun că această decizie ar fi trebuit să vină mult mai devreme. Pentru întârziere, să fie, oare, de vină interesele politice şi personale, invocate atât de des de patronate, sau doar simpla indiferenţă a statului? Toată lumea vorbeşte de şpaga încasată de vameşi, de afacerile protejate ale primarilor şi consilierilor locali, de neregulile de la Fisc sau de modul de trai, inexplicabil de luxos, al inspectorilor.Evaziunea se reproduce, la fel ca şi corupţia, indiferent de culoarea politică a celor care ne conduc. Programele anticorupţie au fost lansate de toate partidele politice, de toţi preşedinţii care s-au succedat la şefia statului român. Din cele prezentate, rezultă că nu există partid care să nu fie, într-un fel sau altul, conexat la acest fenomen, în bazele sale de susţinători.Iar alegerile nu reuşesc să schimbe niciodată situaţia. Pentru că niciun şef de stat nu şi-a putut curăţa baza de susţinători - dacă încearcă, atunci este debarcat (putem înţelege de aici ce înseamnă o preşedinţie îndelungată, fără tulburări...). De fapt, România a avut, timp de 20 de ani, un singur regim: Regimul Corupţiei şi Evaziunii. Reprezentanţii patronatelor au acceptat să vorbească deschis, pentru cititorii ziarului BURSA, despre piaţa neagră din domeniile lor de activitate (tutun, alcool, fructe şi legume, carne, morărit şi panificaţie, materiale de construcţii, textile, turism).
* Piaţa neagră a cărnii: 600-800 de milioane de euro
* Afacerile la negru cu legume şi fructe: 700 de milioane-1 miliard de euro
* Piaţa neagră din industria de morărit şi panificaţie: 1 miliard de euro
* Comerţul ilicit cu ţigarete: 1 miliard de euro
* Evaziunea fiscală din industria alcoolului: 700-800 de milioane de euro
* Evaziunea fisca
