Acum 44 de ani, într-o după-amiază de iulie în care naţionala de fotbal a Angliei a devenit campioană mondială, jucând pe teren propriu, era deja prea târziu pentru ziarele de duminică să mai înregistreze evenimentul, aşa că sărbătoarea media a fost amântă pentru luni.
Şi a reprezentat mai degrabă o petrecere discretă, pentru că principalele ziare au ales alte subiecte de primă pagină, după cum aminteşte revista The Intelligent Life într-o analiză a evoluţiei sportului în atenţia şi conştiinţa publice.
Aşadar, a doua zi după izbânda englezilor la Campionatul Mondial, The Mirror, cel mai popular cotidian britanic, a "deschis" cu un articol despre nou-născutul versişoarei Reginei, în timp ce The Sun s-a preocupat în primul rând cu un material despre criza prin care trecea moneda naţională.
Nici măcăr ziarele de sport nu au umplut mai mult de două pagini cu relatarea trimfului Angliei.
Beckham, mai important decât războiul din Afganistan
40 de ani mai târziu, la Cupa Mondială din Germania, echipa Angliei a primit incomparabil mai multă atenţie, deşi între timp nu mai reuşise să atingă primul loc în lume. Astfel, The Mirror şi The Sun au acordat pagina întâi naţionalei cu ocazia fiecărui meci, iar pe durata turneului The Times a oferit un supliment zilnic, de 16 pagini, numai cu fotbal.
Apoi, când David Beckham s-a retras din poziţia de căpitan al Angliei, BBC 1 a plasat această ştire înaintea celei despre moartea a doi soldaţi britanici în Afganistan, atrăgându-şi critice de la unii politicieni.
Iar componenţii formaţiei din 1966 au primit mult mai multă atenţie decât în momentul lor de glorie: imaginea căpitanului de atunci, Bobby Moore, a apărut pe fiecare baton de KitKat, deşi acesta murise cu 13 ani înainte, iar Geoff Hurst a semnat un contract de promovare cu McDonald's şi a scris editoriale pentru două ziare.
Şi nu e v
