Din Place Rogier, fac jumătate stînga, pe lîngă Muzeu, şi intru în parcul care înconjoară Şcoala Emile Jacqmain. Pe micul lac moţăie cîteva raţe şi gîşte semi-sălbatice, din specia celor pe care le găseşti în marea majoritate a parcurilor europene. Este încă devreme, nu mă grăbesc prea tare. Mă aşez pe prima bancă liberă. Pe alei, elevii de la Jacqmain aleargă relativ entuziast, în costume de sport. Scot sandvişul luat de la alimentară şi pun lîngă mine, pe bancă, „energizantul“, în doză de 250 de mililitri, o combinaţie oribilă de lichid carbogazos şi varii chimicale (între care şi concentratul de cofeină care îmi trebuie la prima oră a dimineţii). Îmi lichidez micul dejun în fugă şi pornesc prin parc, adică prin curtea şcolii, spre Parlamentul European. Fac rapid acreditarea de ziarist, după ce trec printr-un filtru de control, ca la aeroport.

Acreditarea durează două minute, cu poză cu tot. De-abia controlat, ies, ocolesc ditai clădirea şi intru dinspre Place Louxembourg, prin intrarea Spinelli. Alt filtru, badge-ul la vedere „s’il vous plaît“. La rînd, la control, pe lîngă europarlamentari şi funcţionari, o mulţime de „navetişti“ de Bruxelles: societate civilă, reprezentanţi ai corporaţiilor, un ansamblu folcloric venit pentru o manifestare de promovare a vreunui „specific regional“, cîţiva politicieni naţionali, liceeni în vizită la instituţii, ziarişti.

DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat

Trec fără probleme de filtru şi fug înspre Karamanlis, pe lîngă Voxbox, spre Mickey Mouse (aceste denumiri nu sînt inventate, ele sînt reale). Acolo mă întîlnesc cu operatorul şi sunetistul. Am noroc, deputatul de intervievat o să întîrzie, astfel încît am timp de o cafea (decentă) şi o ţigară în singurul loc de fumat al uriaşei clădiri. Pute îngrozitor, aerul condiţionat este defect(at), plăcerea şuet