- un comentariu la comentarii -
Revin la povestea cu „haterii“, încercînd să răspund la cele cîteva comentarii de care a avut parte pilula mea de acum două numere. Da, ştiu, regula jocului mi-ar fi cerut să răspund online, punctual şi „la cald“ – sau să tac pentru vecie. Dar eu gîndesc mai încet, ce să-i fac, iar problema şi comentariile merită, după părerea mea, o analiză mai aşezată. Şi mai e ceva: sînt obişnuit (şi îmi place...) să scriu printre rînduri şi în subtexte, ceea ce în viteza online-ului riscă să fie mai puţin inteligibil – sau să-mi iasă mie mai prost. Pe scurt, asta e!
Despre ce este însă vorba?
Să începem cu criticile: Slabut articolul. Parca ar fi o compunere scrisa de dl Goe dupa o vizita la un muzeu de arta moderna cu lucrari facute din capace de bere. Frumoasă comparaţia! Cu o mică precizare: s-ar putea ca dl Goe în speţă să mai fi fost prin astfel de muzee şi doar să mimeze perplexitatea; în acest caz, s-ar putea să fie vorba mai degrabă de ironie... Totusi, articolul mi se pare un copy/ paste reusit cu concluzia: „Chiar nu ştiu...“. Da, la această sentinţă subscriu (aproape) integral. Aproape, deoarece nu s-a vrut mai mult. E ca şi cum ai merge în piaţă să vinzi o poală de prune, căci asta ai acasă pe moment şi cineva ţi-ar spune „Ce, ăştia sînt pepeni? Uite ce sfrijiţi sînt!“. Pentru cine vrea să facă ţuică, şi prunele sînt bune la ceva; pentru cine doreşte să se răcorească pe căldurile astea, un pepene de la gheaţă ar fi fost, bineînţeles, mult mai bine-venit. Mergeţi aşadar, vă rog, la altă tarabă, sigur veţi găsi şi aşa ceva!
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul
Mai departe: Cum putem sa concluzionam din 100 de comentarii ca neamul nostru sau oricare alt neam este un neam care uraste? Nu putem, evident! Şi nu putem
