Draga Emil, Multi dintre noi publicul larg ne-am data seama ca existi in acea seara, in care ai speriat-o de moarte pe Ecaterina Andronescu, vazandu-te cum pici in gol de langa Andrei Gheorghe, de pe scena din studioul Realitatea tv, plasata cam nepotrivit, in comparatie cu ora tarzie de emisie.
Eu te-am inteles ca erai oboist si din acea seara te-am considerat prietenul din spatiul public, un om curajos care nu se sperie de inaltimi si de ore tarzii. Ai cazut, dar, dupa pauza publicitara te-ai ridicat fara sa fi patit nimic.
Poate ca acea cazatura te-a ajutat, in sensul ca Providenta te-a rasplatit cu un loc acolo sus, direct in fruntea Guvernului Romaniei.
Esti atipic pentru un ardelean. Vorbesti mult, repetitiv si fara rost. Dar tocmai de-aia te consider prieten. Pentru ca esti diferit, esti un nonconformist al cuvantului. Ai mai avut ghinionul sa pici de undeva. Te-au cenzurat cu o motiune si ai ajuns iarasi la sol. Dar, stramosul nostru Traian, ai carui urmasi suntem, si-a asumat rolul de zeu si te-a repus in drepturile pe care le-ai pierdut pe nedrept.
De ce pe nedrept? Pentru ca tu ai inceput niste reforme si nenorocitii de opozanti ti-au stopat traseul firesc al implementari de masuri reformatoare in societatea romaneasca.
De-aia ti-a mai si dat Providenta, cu mana lui Traian, o sansa sa-ti poti continua marile reforme. Ce mult m-am bucurat cand am vazut ca reviii si vrei sa reformezi Statul.
Eu te-am inteles, in momentele in care faceai gafe legate de Constitutia Romaniei. Toti te acuzau ca tu, professor de drept, incurci asa de usor firele unei legi esentiale si fundamentale! Dar tu nu aveai si nu ai nicio vina. Esti doar un biet lector universitar, pana la statutul de profesor mai trebuie sa muncesti. Dar tu esti ambitios si o sa reusesti.
Ai mai fost nevoit sa duci inca o
