Chiar dacă principalul avantaj al turbinelor pe vânt este lipsa poluării, fluctuaţia sursei eoliene poate reprezenta un pericol pentru restul sistemului energetic. Energia regenerabilă are prioritate în preluarea în sistem, ceea ce înseamnă că funcţionarea celorlalte centrale va depinde de capriciile naturii.
Potenţialul eolian al României, considerat cel mai mare din sud-estul Europei, a atras atenţia unui număr impresionant de investitori care văd în acest sector un business de viitor.
Astfel că la uşa Transelectrica stau investitori cu proiecte de peste 20.000 de MW de energie pe vânt pentru obţinerea avizelor necesare, în condiţiile în care potenţialul eolian al ţării este de 14.000 de MW. Avantajele unei astfel de energii sunt evidente, având în vedere faptul că emisiile poluante sunt zero.
Totodată, investiţiile care vin din acest sector sunt impresionante, mai ales într-o perioadă de criză economică, în condiţiile în care pentru instalarea unui MW eolian este necesară o sumă de cel puţin 1,5 milioane de euro.
Mai mult, astfel de şantiere oferă locuri de muncă (spre exemplu, la şantierul eolian al CEZ de la Fântânele, judeţul Constanţa, lucrează circa 500 de angajaţi, în mare parte localnici).
Însă care este partea mai puţin avantajoasă pentru apariţia pădurilor de eoliene în ţara noastră? Un sistem energetic bazat în mare parte pe energie eoliană este extrem de instabil, în condiţiile în care vântul este fluctuant şi nu poate garanta o producţie liniară.
„Şacalii din eoliene"
Turbinele eoliene funcţionează, de regulă, doar la maximum o treime din numărul total de ore dintre-un an. Iar energia electrică nu poate fi stocată, deci producţia trebuie foarte clar planificată în funcţie de consum.
Potrivit noii legi a energiei regenerabile, producţia din aceste surse este preluată cu prioritate în sistem, ceea ce a
