Până în anul 2030, distribuţia bogăţiei mondiale va arăta cu totul altfel decât o ştim acum, se arată într-un studiu al OCDE, care confirmă că schimbările lumii economice se simt şi în cifrele oficiale. Astfel, în anul 2000, cele mai bogate 30 de ţări ale lumii (aici fiind incluse şi statele în curs de dezvoltare) deţineau 60% din totalul economiei mondiale. În 2010, această proporţie a scăzut la 51%, iar de acum în 20 de ani va scădea sub jumătate, mai precis

Până în anul 2030, distribuţia bogăţiei mondiale va arăta cu totul altfel decât o ştim acum, se arată într-un studiu al OCDE, care confirmă că schimbările lumii economice se simt şi în cifrele oficiale.

Astfel, în anul 2000, cele mai bogate 30 de ţări ale lumii (aici fiind incluse şi statele în curs de dezvoltare) deţineau 60% din totalul economiei mondiale. În 2010, această proporţie a scăzut la 51%, iar de acum în 20 de ani va scădea sub jumătate, mai precis la 43%, ceea ce înseamnă că noua ordine economică mondială nu va mai însemna o împărţire a lumii în ţări foarte bogate şi ţări foarte sărace ci va exista o oarecare omogenizare.

Specialiştii de la OCDE spun că transformarea a început odată cu trecerea Chinei de la o economie centralizată la o economie de piaţă, proces care s-a accelerat între anii 2008 şi 2009.

Această transformare are o serie de efecte vizibile: China a luat locul Germaniei şi a devenit cel mai mare exportator al lumii şi, prin parteneriatele sale comerciale, a reuşit să imprime o dezvoltare economică unor state precum Brazilia, Africa de Sud sau India, state pentru care a devenit cel mai mare partener comercial, depăţind Statele Unite sau Europa.

În 2008, câteva state emergente deţineau nu mai puţin de 4200 de miliarde de dolari din rezervele mondiale de schimb, adică de 1,5 ori mai mult decât statele bogate.

OCDE obervă faptul că s-au dezvoltat foar