A fost mai întâi spectacolul de la Teatrul Foarte Mic al Gianinei Cărbunariu „Sado maso blues bar", apoi montarea lui Radu Apostol de la Iaşi, „With a little help from my friends". Autoarea revine cu o nouă piesă la Teatrul Foarte Mic, un text montat tot de Apostol, unul dintre fondatorii Dramacum, grup al cărui scop este vitalizarea dramaturgiei noi româneşti, nu numai prin găsirea de noi autori, dar şi prin lucrul comun între autor şi regizor la dezvoltarea pieselor. Iar Maria Manolescu, autoare şi a două romane (ultimul lansat recent la Bookfest), este doar unul dintre numele impuse în peisajul teatral de către acest grup.
„Uită toate ştirile tari pe care le-ai văzut. Uită sfârşitul lumii, sângele, crimele şi violurile: în fiecare iarnă în Bucureşti mor 300 de persoane fără adăpost. Mor în linişte, în zăpadă şi în singurătate absolută. Între noi. Te-ai gândit vreodată că violenţa extremă e extrem de discretă?" Aşa sună invitaţia la noul spectacol de la Teatrul Foarte Mic. Şi e o invitaţie-descriere foarte bună.
Piesa Mariei Manolescu pleacă de la un fapt statistic: în fiecare iarnă mor în Bucureşti circa 300 de persoane fără adăpost. Şi ştim cu toţii că aproape în fiecare seară în zilele de iarnă, emisiunile de ştiri cuprind şi relatări „incendiare" despre moartea acestor oameni sau despre cât de mulţi au ajuns în spitale cu degerături. Dar, dincolo de cifre şi ştiri superficiale, prea puţini încearcă să investigheze ce se întâmplă în mod real cu aceşti oameni şi care sunt poveştile şi nevoile lor. Care sunt cauzele pentru care au ajuns acolo şi cum îşi trăiesc aceşti oameni viaţa pe stradă. Şi, la urma urmei, cum reuşesc să supravieţuiască?
Autoarea nu-şi propune o abordare documentară. Şi nici una foarte dramatică. E doar o poveste tristă despre supravieţuirea la minus 20 de grade, despre iubire şi „filosofii de viaţă" în mediu
