Potrivit unui raport recent, realizat de Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Mediu, majoritatea zonelor pentru scăldat brevetate la nivel european respectă standardele comunitare de igienă impuse. România e însă deficitară la acest capitol, iar Timişul e doar unul dintre multele judeţe care nu au zone autorizate pentru scăldat, deşi populaţia frecventeză intens în această perioadă tot felul de scăldători improvizate. Autorităţile avertizează că temerarii o fac pe riscul lor.

România, la capitolul „aşa nu”

Potrivit ultimului raport privind calitatea apei pentru scăldat, publicat de Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Mediu, 96% din zonele pentru scăldat costiere şi 90% din zonele pentru scăldat din râuri şi lacuri au respectat standardele minime igienico-sanitare. Numai 2% din zonele autorizate pentru scăldat din U.E. au făcut obiectul unei interdicţii în 2009, îndeosebi în Italia.

Dintre cele 20.000 de zone pentru scăldat monitorizate în întreaga U.E., în 2009, două treimi sunt zone costiere, iar restul se situează de-a lungul râurilor şi lacurilor. Potrivit raportului, respectarea valorilor obligatorii (cerinţele minime de calitate) în cazul zonelor costiere a crescut anual, de la 80% în 1990, la 96% în 2009. În ceea ce priveşte apele interioare, creşterea a fost una şi mai spectaculoasă în ultimii zece ani, de la 52% la 90%.

Aproape toate zonele costiere pentru scăldat din Cipru, Franţa, Grecia şi Portugalia au respectat valorile orientative. E şi firesc, atâta vreme cât bugetul acestor ţări încasează sume deloc neglijabile de pe urma turismului.

Până în 2015, statele comunitare trebuie să implementeze integral directivele europene legate de calitatea apelor pentru scăldat. Însă 14 state (Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Spania, Suedia, Olan