Numărul doi din structura UM 0215 în iunie 1990 deschide cutia secretelor de stat: ofiţerii-golani şi încleştarea stelară a serviciilor de siguranţă. Sursa: Agerpres

Braţele masive întind cu o mişcare lentă cartea de vizită. Pe bucăţica de carton scrie, cu un corp de literă uşor înclinat, "Avocat Vergil Andronache". Undeva în partea superioară, privirea se loveşte de sintagma “societate civilă".

E o ironie cu valoare de paradox. În CV-ul lui Andronache, căsuţa 1990-1991 e trecută în contul unui angajator cu greutate: unitatea militară 0215. Zâmbim. Colonelul în rezervă îşi măsoară cu atenţie cuvintele. Ştie prea multe pentru a spune totul. Se înţelege asta din privirea tăioasă pe care o aruncă. Nu-i scapă nimic. Vigilenţa i-a fost, ani de zile, sarcină de serviciu. Ne mai uităm, din când în când, la cartea de vizită. Astăzi, are doar una. Înainte de 1990 avea mai multe. În funcţie de ordin.

În decembrie ’89, Vergil Andronache lucra în Direcţia a IV-a a Securităţii (Contraspionajul militar). Culegea informaţii despre acţiunile URSS, de la tacticile militare ale "naţiunii prietene" până la reţeaua informaţională prin care spionii sovietici developau la Moscova planurile Bucureştiului.

Fost adjunct al UM 0215 în perioada mineriadelor de acum douăzeci de ani, Andronache e primul şef al controversatei unităţi de contrainformaţii care acceptă să vorbească despre ordinele executate de agentură în zilele fierbinţi în care Ion Iliescu îşi consolida puterea prin "bunăvoinţa" minerilor.

În exclusivitate pentru EVZ, Vergil Andronache dă detalii despre "ofiţerii-golani" infiltraţi printre manifestanţi şi creionează un scenariu paralel: Piaţa Universităţii a fost teatrul de luptă unde s-au ciocnit interesele serviciului secret al armatei şi cele ale unităţii de spionaj a Ministerului de Interne (MI).

MISTER. Generalul Vic