În contextul prelungirii actualei crize şi a înrăutăţirii situaţiei economice a unor state membre U.E., oficialii europeni vorbesc tot mai mult despre reducerea numerică a clasei de mijloc, considerată „motorul” consumului, şi accentuarea decalajelor dintre bogăţia şi sărăcia extremă. Creşterea numărului celor cu situaţii materiale dificile este în creştere şi în România, relevă datele Institutului Naţional de Statistică.

Pauperizare în masă

Miniştrii europeni ai Afacerilor Sociale, reuniţi la Luxemburg, au aproximat că 120 de milioane de europeni trăiesc sub pragul sărăciei.

În această categorie au fost încadrate persoanele care trăiesc cu mai puţin de 60% din venitul naţional mediu, alte criterii luate în calcul la aproximarea eşantionului de săraci din spaţiul comunitar fiind şomajul şi neposedarea de bunuri materiale.

Ca de fiecare dată, la reuniunile miniştrilor cu competenţe pe afaceri sociale, s-au conturat planuri pe termen mediu şi lung. Astfel, s-a propus ca până în 2020 cel puţin unul din şase europeni confruntaţi cu spectrul sărăciei să iasă din această situaţie. Nu e un obiectiv deloc ambiţios, care ţine probabil cont de starea economică actuală din spaţiul comunitar.

Potrivit ultimului studiu pe probleme de sărăcie în spaţiul european, realizat de Comisia Europeană, România, alături de Estonia, Lituania, Grecia, Italia, Letonia şi Spania, se regăseşte în eşantionul ţărilor unde între 19 şi 21% din populaţie trăieşte la limita sărăciei. Cele mai vulnerabile categorii supuse riscului sărăciei sunt şomerii, tinerii sau persoanele aflate la vârsta pensionării, familiile monoparentale şi femeile.

Indicatorii sărăciei lucii

În ceea ce priveşte evaluarea sărăciei ca fenomen, Institutul Naţional de Statistică utilizează o serie de indicatori destul de clari. Astfel, conform I.N