- Extern - nr. 573 / 17 Iunie, 2010 La data de 4 iunie a anului in curs, Parlamentul Ungariei a comemorat, in cadrul unei sedinte plenare solemne, 90 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon. Dupa 1945, in Ungaria s-a intamplat pentru prima oara cand autoritatile statului au considerat importanta evocarea gravelor consecinte pentru aceasta tara a semnarii Tratatului de Pace de la Trianon. Este un fapt istoric bine cunoscut ca, in toamna anului 1918, in urma infrangerii suferite in Primul Razboi Mondial si a izbucnirii miscarilor nationale revolutionare, Monarhia Austro-Ungara s-a prabusit, iar odata cu ea a disparut definitiv de pe harta Europei si Ungaria Mare. Cei care cunosc istoria popoarelor din Europa Centrala si de Est stiu ca dupa Primul Razboi Mondial _ conform legilor obiective ale progresului societatii din acea vreme _ Ungaria Mare istorica si-a pierdut inevitabil doua treimi din teritoriul sau si o mare parte a populatiei sale, dar care _ potrivit recensamantului din 1910 _ era compusa din maghiari doar in proportie de 48%. Obiectivitatea istorica ne obliga sa subliniem ca pierderea de catre Ungaria Mare a unei parti importante a teritoriului sau si diminuarea substantiala a populatiei sale au fost consecinta directa si inevitabila a unui "seism" social, economic si national general, pe care Tratatul de Pace de la Trianon l-a consfintit si a pus punctul pe "i". Cu alte cuvinte, responsabilitatea consecintelor Tratatului de Pace de la Trianon ii revine, inainte de toate, organizarii sociale pline de reminiscente feudale ale Monarhiei Austro-Ungare si politicii de tip feudal a Ungariei! Mai exact: aristocratiilor celor doua natiuni dominante, austriaca si maghiara, care in perioada 1867 _ 1918 au tinut sub oprimare nationala celelalte nationalitati, romana, sarba, slovaca, ceha, poloneza, italiana, slovena, ucraineana si croata, care alcatui