Am avut invitat în emisiunea mea de la Antena 2 un personaj de România foarte iubit şi i-am dedicat din start o poezie cu har scrisă de Spiridon Popescu. "Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ Cum te lauzi la toţi sfinţii,/ Dă-i în scris poruncă morţii/ Să-mi ia calul, nu părinţii./ Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ N-asculta de toţi zurliii,/ Dă-i în scris poruncă morţii/ Să-mi ia calul, nu copiii./ Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ Cum susţii în gura mare,/ Moaie-ţi tocul în cerneală/ Şi-nainte de culcare/ Dă-i în scris poruncă morţii,/ Când şi-o ascuţi pumnalul,/ Să-l înfingă-n mine, Doamne,/ Şi să lase-n viaţă calul."

Invitatul era Cristian Ţopescu. În cartea despre viaţa îndrăgitului om de televiziune se află nişte fotografii cuceritoare, încălecând primul său cal, un cal din lemn din copilăria de abia 3 ani şi sărind spectaculos peste obstacole cu armăsarii Gelul şi Răsunet atunci când cucerea de două ori titlul de campion la hipism. Poezia era şi un omagiu pentru tatăl lui Cristian, colonelul şi mai apoi generalul de cavalerie Felix Ţopescu. Surâde şi spune: "Bătrânii spun că, dacă Dumnezeu ar mai fi dat o poruncă, aceea era «iubiţi calul»".

Îmi amintesc de vocea curajoasă a lui Cristian Ţopescu, care în comentariul la TVR de la Olimpiada de la Moscova din 1980 atrăgea atenţia că juriul i-a dat o notă nedreaptă Nadiei, depunctând-o, astfel că a fost împinsă pe prima treaptă a podiumului rusoaica Davâdova. Şi un alt amănunt ce-l caracterizează pe Ţopescu: călătorind spre Los Angeles la Campionatul Mondial de fotbal din 1994, am stat în avion alături de valorosul om de televiziune; ei bine, 10 ore Ţopescu şi-a alcătuit viitoarele transmisii, scriind date, tabele.

"În spatele spontaneităţii stau ore lungi de trudă. Punctul maxim a fost partida cu Argentina, când al treilea gol marcat de Hagi a fost o fază şcoală pe traseul Dan Petrescu, Ion